Swing Placut

Postul are ca si idee de plecare o intamplare petrecuta chiar azi.Un amic din copilarie m-a sunat azi spunandu-mi ca e in trecere prin Italia si tranzitand prin orasul unde locuim vrea sa se opreasca la o cafea, la o poveste 2-3 ore.Ok zis si facut. Ca sa se inteleaga de ce mi s-a parut atata de “deosebita” intamplarea, incat sa scriu un post despre ea, trebuie sa va descriu cam ce fel de om e acest “amic” din copilarie. E genul de om pe care daca il intrebi cu ce se ocupa, iti va zambi “parinteste”, iar dupa iti va raspunde filozofic : “Ma descurc”. M-a amuzat mereu raspunsul asta “Ma descurc”, raspuns care automat te duce cu gandul la lucruri nu tocmai legale. Iar in cazul de fata te duce cu gandul tocmai la adevar.Baiatul asta e genul de om care uraste munca, nu a muncit nici o zi in viata lui, dar s-a descurcat 🙂 , nu prea i-au lipsit nici banii, nici fetele, nici masinile scumpe, nici distractiile luxoase. S-a ocupat cu absolut orice ilegal; de la furturi de haine din magazine, asta cand era mic, haine pe care ni le vindea celorlalti de la bloc pe preturi de nimic, pana la cultivatul marijuanei in Olanda, “fetitze” la produs in Italia sau Germania, duplicarea cardurilor (pentru care a fost si inchis),”import” de arme artizanale……..orice, dar absolut orice ilegal si din care sa scoata bani multi, cat mai repede si mai usor. Genul de om fara scrupule, fara principii, care pentru pretul corect si-ar vinde si mama.Genul de om cu care nu te mandresti ca il cunosti dar asta e, te-ai ales cu el ca si amic de cand erai un copil, asta presupunand ca toti avem amici din copilarie care au luat-o pe cai gresite si desi nu aprobam modul lor de viata ii acceptam ca atare.

O data ajunsi la noi acasa, impreuna cu un prieten de al lui cu care calatorea, tinand cont ca parcursesera un drum lung si obositor, i-am invitat la  masa. Aici intervine chestia care m-a bulversat putin, punandu-ne la masa, amicul meu cere foarte “evlavios” mancare de post, pentru ca din spusele lui, el tine intregul post de Paste. Poate suna aiurea dar prima mea reactie, cunoscandu-l foarte bine, cunoscand multe din nemerniciile care le-a facut, cunoscand genul de om care e, a fost sa izbucnesc in ras. Primul gand care mi-a trecut prin minte si care il l-am si spus, deoarece cam ce gandesc asta si spun, a fost : “Incredibil, omul asta incearca sa il fure chiar si pe Dumnezeu, incearca  sa isi cumpere iertarea”. Suna a blasfemie probabil, dar mi se parut putin exagerat ca din partea unui astfel de om sa vina o astfel de doleanta.

Nu as vrea sa zgandaresc orgolii nationaliste, orgolii bune uneori, iar alteori prea subiective, si asta o spune un nationalist, dar ma vad nevoit inca o data sa recunosc ca suntem un popor foarte “interesant”. Din pacate, in cei 7 ani petrecuti in strainatate, inca nu am cunoscut italian, german sau austriac cu astfel de principii (sau mai bine zis lipsa de principii) si care sa mai incerce sa para si smerit si evlavios. Corect si ca sicilienii de moda veche, desi fac “afacerile” care le fac sunt si foarte bisericosi. Dar parca noi romanii cam intrecem toti latinii, ne “descurcam” mai bine si mai mult ca toti,  facem toate “minunile” de pe lume dar in acelasi timp vrem sa parem oameni foarte onorabili, foarte smeriti si cuminti. Si asta mergand de la acest exemplu, care poate e unul exagerat, si ajungand pana la multi “evlaviosi” si “onorabili” cu care, din pacate, am avut de a face si pe site de-a lungul anilor, care dupa ce ameninta, injura si jignesc isi trag rapid masca de oameni evlaviosi,onorabili, smeriti si cuminti.